welcome,musafir in februarie
zuza...:P Voi nu ma stiti - nici nu v’ati dori . Eu stiu doar ca am trecut prin 21 de ierni geroase, intr’un oras la poalele muntelui prin care mi’am lasat amprenta bocancilor prafuiti . Am inotat in mii de vise , ramanand naufragiata in cosmaruri . Am imprastiat vorbe goale in traista lor , lovindu’ma de saculete pline de refuzuri reci , ranind siluete false cu zambete ironice . Nici nu mai stiu cand am spus pentru ultima data ‘Adio!’ , dar stiu ca am revenit mereu in acelasi loc , la aceeasi ora , cu acelasi zambet sa’mi vizitez mormantul de gheata . Stiu doar ca am murit demult , iar acum doar falsez intr’o piesa proasta , scriind scenarii ciudate despre un viitor trecut .. insa te-as ruga... Incearca sa vezi ceva mai departe de fizicul meu , mai departe de orice aparenta .. desi nu’ti garantez ca vei fii multumit de ce vei afla - eu n’as fi ! Promit ca nu’ti va lua mult , doar incearca ! uita-te prin mine ..
23 septembrie 2009
pietre de hotar
Te urasc pentru zambetele false si lacrimile stinse ce’ti topesc masca de ceara , cu care iti protejezi sufletul muribund ; te urasc pentru ironia ce te salveaza cand inima suspina si artele tremura inghetate .. ascunzandu’se intr’un tipat mut , la fel de mult cum urasc acel ton grav si impunator , falsand convingeri pierdute’n fum catre un suflet mort , facut scrum .
Te urasc pentru pacatul in a carui mocirla ma avanti si pe mine,pentru raceala din ochi ce ti-a strapuns de mult timp sufletul.
Iti urasc privirea rece si sarcasmul - uneltele ce savarsesc zilnic crima zambetelor lor , imbratisandu’i in cuvinte reci , in care zilnic te ineci .
.. caci iti urasc buna regie , excelenta prestatie si minunata dirijare a actorilor din filmul vietii tale . Ii conduci , manipulezi , le setezi inimile sa bata la ordinul tau , ramanand frustrata ce nu poate sa’si dirijeze viata .
Te urasc pe tine* , omule , vesnicul rebel prins in lagarul sperantelor ascunse .. al zambetelor reduse .
In acelasi timp plang pentru vraja ce o pierzi,clabuceala diafana ce se perinda sunt atingerea ochilor tai..dar care iti este straina...
Te deplang pentru incapacitatea morbida da a ascede spre o alta stare,pentru momentele tale de singuratate crunta si pentru ranile sangerande ce iti cresteaza spatele de la greutatea poverii...
Ai avut ocazii domoale de a renunta ..de a intinde mana pentru primi o farama de ajutor...dar a fost mai sufocanta euforia orgoliului..acum iar plangi..sufletul tau iar e cazut si striga dupa tine
Stiu ca desi cuvintele ce le tastez desi par noi sunt asa vechi ..adesea litere fara varsta si nume sunt curatate putin de praful timpului ca si sufletele noastre de fapt.
Dumnezeu plange cand iti vede durerea,El se implica in durerea noastra dar mai ales are o dragoste care Il determina sa ne lase sa suferim.
Lasam pietre de hotar in urma,suferim cucuiele inteleptirii si peste ani ne vindecam cicatricile maturizarii...Cum se astepta El sa fim multumiti in astfel de circumstante?
Totusi El este singurul care ii poate da noima durerii,iar la vremea potrivita va face clar motivul fiecarei rani si lacrimi..dar mai ales al lacrimilor Lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu