ce pot eu?

Pot să-mi inving temerile. Într-o lupta justă, pot!

Pot să alerg în zari albastre. Şi pot să ating cu mîini de inger orizonturi. Pot să mă caţăr în ciresul bătrân din curte, pe furtuna şi pot să mă tem să cobor.

Pot să zîmbesc -just that.

Şi pot să-mi prind miresme în părul. Chinuindu-mă. Fîstîcindu-mă. Rugîndu-mă să stea măcar pînă la apus.

Pot sa pastrez sunete ascunse in buzunarul meu pe care sa le aud doar eu.

Şi pot să mă aşez pe spate pe pământul umed. E rouă, încă. Să adorm făcînd forme stranii din norii trecători.sau sa strang dintr-o fantana in pumni margaritare pe care sa le miros aievea

Sau poate pot să mă împiedic în bezna nopţii. De-o piatră pierdută şi ea de rubedenii. Să cad în mijlocul ogrăzii şi să rîd de ispravă.

Pot să mă reîndrăgostec în fiece zi. De Tine. De ieri. De amintiri.

Şi pot să beau apa cu causul palmei în pădure la Agapia. Să mă strîmb de la tărie. Şi mai apoi să-mi aprind ochii udati de ploaie şi să clipesc. Să mă înec cu aerul pur si sa ridic bratele pentru a ma juca cu copilasii norilor . Să rîd. Să aprind un foc cu amintiri piezise

Pe înserat să ascult greierii trăgînd aievea trilul hulpav cu o urmă de mîndrie aşezată pe chipul timid.

Eu pot să retrăiesc ce-am trăit cîndva, am nevoie doar de o sansa