remeber october

LA MULTI ANI VOUA! Am ajuns terminata azi la casuta mea cu fond negru si bulinute colorate. Cu viteza luminii am trasat chestii nesemnificative,apoi sporovaiala obsnuita cu mine insami(sa ma las molateca pe pat sau sa insist poate apuc sa socializez si cu hainele ce se asteapta spalate?-vechea dilema). sîmbătă mă voi ocupa de grădinarit bucătăria(2 boluri,nitica vesela si un cutit pensionat-sau poate azi are chef Motz sa faca asta). EU..uff...chestie complicata:D Lucrurile nu au fost niciodată prea facile.Intotdeauna am cerut mai mult de la mine cu gîndul că voi reuşi, că este imposibil ca tocmai EU să nu pot apuca cu dinţii imposibilul. Si întotdeauna m-am zbătut: între două codite(impletite sau a la Power Puff), între şcoală şi muncă, între fericire şi tristeţe,intre colegii de facultate si vechii prieteni. Acum am rămas cu povara unui servici şi a unei facultăţi(la cealalta faculta ma renuntat-asta e). cele două poveri nu se pupă şi se exclud una pe cealaltă.(de obicei le vad ca pe mijloace de socializare,dar azi a fost asa crunt)-Oricum,multumesc Tata ca sunt sanatoasa si le pot face pe 2:D. De necrezut este că deja mă paşte exmatricularea.(pe langa faza ca fr.Baban la ultimul examen de anul trecut mi-a sugerat sa imi iau maturica si sa zbor spre alte meleaguri mai insorite-bine ca sunt asa "simtita' incat l-am ignorat si am reusit secular sa promovez examenul =viata grea la Ftb, domle) Oare ce-ar fi să rămîn şi fără job şi fără facultă? Tot ce-mi doresc acum este să se termine mai repede. Situaţia asta. Oboseala. Stresul. Nervii. In cîteva rînduri. Nu mă miră că-s anxioasă şi panicoasă si scriu articole "true":( Nu te irosi.(incerc sa imi tot repet,dar degeaba) E frig. Ieri m-a prins ploaia. Mi-au degerat rinichii şi degetele. Mai e puţin si e weekend. Asta îmi spun în fiece clipă. Mai e puţin şi se mai răresc problemele. Parcă şi ceaţa de pe ochi se mai duce. E toamnă. Seara miroase a iarnă. Pentru curajoşii care-şi scot nasul pe geamul termopan al caminului(ca la restul miroase a arsura de la Miss Maria alias Liliacul). Ieri a fost ziua fratelului meu mai mare :D 26 anisori ,peste cateva zile va fi a mezinului si uite asa numai in sarbatori ar trebui sa o tinem..insa suntem la sute de km (Piatra Neamt) ,chiar mii(2200 km pana la Ove) departare,la ani lumina de cand nu ne-am mai vazut si nu am mai vorbit ca pe vremuri.. Şi ma cutremur la gandul că acum o clipită gîngureau din scutece sau învăţau să meargă sau era Feti cu Motzi la grădi sau iubeau pentru prima oară… Şi cînd te gîndeşti că încă ii privesc ca pe niste pleozi lipsiti de apărare, ca pe niste pui a cărui griijă trebuie s-o port, deşi ştiu că şi-a luat demult zborul. Timpul a zburat atît de repede încît nu am avut timp sa observ cum cresc. Şi nici răbdarea necesară. Pe cînd ei creşteau eu eram cu angoasele mele, pe cînd ei devenea barbati eu eram prea preocupată cu zvăpăielile proprii. Fratelinii mei au fost niste copiii minunati,zvapaiati cu mult prea multa imaginatie :P , cu care obnuiam fac o echipă nemaipomenită.(cel putin la prostii si batai:P) Mi-e dor nespus sa mai stau agatata la limita dintre sol si ramura copacului (sustinuta doar de o bucata de cauciuc prinsa de mijloc) 6 ore din cauza lui Ove care vrea sa imi indeplineasca visul: sormea!Tu trebuie sa aduni in borcan nori si sa ii aduci pe pamant sa le facem ochi si gura sa zambeasca si ei ! , de zilele zglobii de iarna cand fugeam impleticita sa stau cu "Blabele meu",de ziua cand "m-ai uitat" in acea groapa cu zapada la sanius plecand si m-ai recuperat seara cuprins de remuscari si lacrimi... multe alte peripetii... Astept sa imi vina mintea la cap si sa va pot cere iertare pentru fiecare buba-buba,dinte scos,zulitura, pentru momentele cand trebuia sa fiu acolo si nu am fost..promit sa fiu dispusa sa va iert pentru orice .LA MULTI ANI,OVE! LA MULTI ANI,GIOGEN! Chiar imi lipsiti! P.S: nu o sa va iau cadouri (aveti tot ce va doriti oricum),insa promit sa va aduc inimile inaintea Dumnezeului meu...si cine stie poate pe 14.10.2010 nu doar voi trece agale cu masina pivind cu durere spre casa parinteasca,ci voi avea ocazia de a trece pragul si voi fi cu voi-nedespartiti de aceasta data nici de faptul ca sunt crestina sau pentru ca voi urati pocaitii,ci liberi de tot ce a fost inainte pus intre noi