welcome,musafir in februarie

zuza...:P Voi nu ma stiti - nici nu v’ati dori . Eu stiu doar ca am trecut prin 21 de ierni geroase, intr’un oras la poalele muntelui prin care mi’am lasat amprenta bocancilor prafuiti . Am inotat in mii de vise , ramanand naufragiata in cosmaruri . Am imprastiat vorbe goale in traista lor , lovindu’ma de saculete pline de refuzuri reci , ranind siluete false cu zambete ironice . Nici nu mai stiu cand am spus pentru ultima data ‘Adio!’ , dar stiu ca am revenit mereu in acelasi loc , la aceeasi ora , cu acelasi zambet sa’mi vizitez mormantul de gheata . Stiu doar ca am murit demult , iar acum doar falsez intr’o piesa proasta , scriind scenarii ciudate despre un viitor trecut .. insa te-as ruga... Incearca sa vezi ceva mai departe de fizicul meu , mai departe de orice aparenta .. desi nu’ti garantez ca vei fii multumit de ce vei afla - eu n’as fi ! Promit ca nu’ti va lua mult , doar incearca ! uita-te prin mine ..

24 aprilie 2011

sinucigas

De data asta trebuie sa reusesc, trebuie sa imi inving frica. Sa imi domin instinctele. Oricat am incercat sa gasesc solutii si un sens pentru toate, tot in acest punct ma intorc. Gata sa sar. Privesc moartea in ochii ei reci.. si sincer este mai placuta decat viata, care pentru mine este un fel de povara. La ce bun sa iti tarasti vremelnica existenta pe Pamantul asta, din care oricum nu va ramane nimic, daca nu iti face placere? Care ar fi scopul? Ei toti imi spun ca ma inteleg si ma sustin, dar nimeni nu da doi bani. Si nimeni nu ma intelege. Doar la "sarmana mea mama" mi-e gandul. M-a crescut cu atata dragoste, iar eu nici macar un bilet de adio nu voi avea cum sa ii las. Am vrut sa scriu unul, dar mi-am dat seama ca urmez cu fidelitate calea cliseelor “va iubesc, dar nu mai rezist”. Genul acela de bilet care ii face pe toti sa susoteasca dandu-si ochii peste cap “vai, ce nebuna, ce lasa..si cum nu i-a pasat ei de restul”. Te judeca conform propriilor sisteme de referinta, insistand ca doar adevarul lor este valid. Ma intreb daca e destul de mare distanta pana jos. Cel mai groaznic ar fi sa esuez si sa raman paralizata, sau stiu eu. Nu imi pot scoate gandul asta din cap. Si nici nu imi pot opri lacrimile. Care nu curg pentru mine, sau pentru ca las viata in urma. Ci doar pentru mine. Si pentru ca mi-e frica. Nu vreau sa cauzez durere, dar toata viata mea nu reprezinta decat un sir nesfarsit de durere. Si neimpliniri, pe toate planurile. Viata poate intr-adevar sa fie frumoasa, dar nu pentru cineva ca mine. Care a pierdut totul fara sa fi avut macar ceva vreodata. Era mult mai bine daca nu ma nasteam deloc, nu as fi trecut prin asta. Si asa oricum viata nu mi-a dat nimic bun. Sunt o picatura intr-un ocean caruia nu ii pasa de mine. Am stat cu mana intinsa, cersind atentie si o vorba buna, dar am primit doar rautate. Ei spun ca se merita sa traiesti pentru iubire, pentru a face un copil. Eu nu stiu ce-i iubirea si nu voi descoperi vreodata. Iar faptul ca aleg sinuciderea nu este o dovada de lasitate, cum vor zice toti, ci de pragmatism: de ce sa ma chinui inca 40 de ani cand pot sa inchei socotelile de acum? Lasi sunt aia care sunt vai de viata lor, bolnavi in ultimul hal, terminati, cadavre umblatoare. Dar prea lasi sa isi curme suferinta, se agata cu disperare de fiecare clipa cu care isi mai pot prelungi agonia. Ahh, am uitat, a zis Dumnezeu sa nu iti iei viata. Cinic si sadic mai esti. Hai sa vedem, daca ne intalnim curand, noi doi, fata in fata. O sa am ceva intrebari sa-ti pun. In fond, este viata mea si ar trebui sa pot sa fac ce vreau cu ea. Nu mi-ai dat-o tu, ci mama. Daca as sti ca lucrurile s-ar aranja si s-ar rezolva de la sine iar ceea ce se intampla acum este doar ceva trecator..da, s-ar merita sa ma chinui in continuare. Dar eu nu mai cred in povesti. Nu mai cred in noroc. Am asteptat cu speranta soarele atatia ani si el nu a rasarit. Un pas mai am de facut, unul singur. Un pas catre intuneric si catre nimic. Nu ma asteapta ceva mai bun dincolo, stiu asta. Dar prefer nimic-ul durerii si nonsensului. Ce ciudat se contracta timpul cand iti vezi moartea cu ochii. Este adevarat ce se spune, secundele se transforma in zeci de secunde. Parca viata vrea cu ultimele ei puteri sa te chinuiasca si iti da suficient timp sa te intrebi in fata inevitabilului ce nu mai poate fi stopat acum: oare era ceva trecator? Oare existau alte solutii? *In cele 2-3 minute in care ati citit acest articol aproximativ 5 oameni s-au sinucis. Intre 50 si 100 au incercat sa o faca dar au esuat si au supravietuit.

9 comentarii:

romanianwars spunea...

Mmmmmm, e frumoasa filozofia existentiala, asa-i? Desi in planurile mele nu m-ar deranja sa aduc iadul pe lume, nu as putea sa ma sinucid, mai degraba sa-mi impun voia mea asupra altora. Oricum nu le pasa la majoritatea, nu? Restul, minoritatea, ii iertam. :) Fi tare, bucura-te de orice, si nu-ti bate capul mult. Fa-ti aliante cu cine poti, totul e un vis, viseaza cum poti mai bn :*.

alseba19 prea curand...februarie spunea...

"Desi in planurile mele nu m-ar deranja sa aduc iadul pe lume, nu as putea sa ma sinucid, mai degraba sa-mi impun voia mea asupra altora"-asta dupa discutia de azi noapte de vreo 5 ore?o sa incerc sa ascult sfatul insa felul in care trebuia sa percepi articolul o sa ma mai chinui si in noaptea asta sa ti-l explic:D

Anonim spunea...

Ma regasesc intru totul in ceea ce ai scris.Si eu as vrea sa mor ,dar nu am curaj sa ma sinucid.

alseba19 prea curand...februarie spunea...

ma bucur ca nu ai acest curaj anonim poate peste ceva momente vei gasi o picatura de ceva ce iti va arata sensul :D de vrei sa discutam mai multe da mi un mesaj pe private..pot oricand sa imi fac timp sa te ascult:D

Anonim spunea...

Viata este frumoasa, dar trebuie sa ai vointa de a face schimbari in viata ta. E foarte greu. Dar nu este imposibil.
Acest gand m-a bantuit si pe mine candva. Acum nu as mai face-o. Puteam miru de N ori, si totusi am avut sansa sa pot trai...
Altii nu o au, desi o doresc...
In cele din urma m-am atarnat de ultimul fir ce-l mai puteam vedea, o ultima sansa sa ma agat de ceva care sa dea un sens vietii mele...
M-am implicat in campanii. Campanii care schimba gandirea omului de rand, inevitabil si viata acestuia. E mult de munca, Dar satisfactia este maxima.
Nu renunta. Incearca si schimba mediul in care te aflii, si lucrurile vor lua o intorsatura ce te va uimi...
Iar zambetul tau, va fi iar ca cel din copilarie, nu unul de aspect..

alseba19 prea curand...februarie spunea...

ms anonim2 ca ai trecut pe aici;)

romanianwars spunea...

UK UK UK :)))

romanianwars spunea...

Uk Uk Uk :)) schimbare :P

dli spunea...

intr-un fel da, ai dreptate, depinde din ce unghi privim treaba, insa ceea ce conteaza mai mult este sa privim partea buna a lucrurilor, nu cea rea.