welcome,musafir in februarie

zuza...:P Voi nu ma stiti - nici nu v’ati dori . Eu stiu doar ca am trecut prin 21 de ierni geroase, intr’un oras la poalele muntelui prin care mi’am lasat amprenta bocancilor prafuiti . Am inotat in mii de vise , ramanand naufragiata in cosmaruri . Am imprastiat vorbe goale in traista lor , lovindu’ma de saculete pline de refuzuri reci , ranind siluete false cu zambete ironice . Nici nu mai stiu cand am spus pentru ultima data ‘Adio!’ , dar stiu ca am revenit mereu in acelasi loc , la aceeasi ora , cu acelasi zambet sa’mi vizitez mormantul de gheata . Stiu doar ca am murit demult , iar acum doar falsez intr’o piesa proasta , scriind scenarii ciudate despre un viitor trecut .. insa te-as ruga... Incearca sa vezi ceva mai departe de fizicul meu , mai departe de orice aparenta .. desi nu’ti garantez ca vei fii multumit de ce vei afla - eu n’as fi ! Promit ca nu’ti va lua mult , doar incearca ! uita-te prin mine ..

3 august 2011

timp

Dar pana sa-mi schimb atitudinea, vreau sa mai scriu; chiar daca sunt o neserioasa. Chiar daca azi spun adio, iar maine ma-ntorc. Asa si cu iluzia mea... De fiecare data. E un du-te -vino continuu. E un fel de joc stupid si masluit. Si stateam dimineata si ma uitam pe geamul mare, de care ploaia se izbeste mereu cu aceeasi tristete.... si ma intrebam, de parca era prima oara cand imi venea in minte ideea asta: de unde atata sacrificiu pt...o iluzie? Imi place sa-ti spun iluzie, pt ca ...la urma urmei e o realitate. Desi de fiecare data cand scriu...venele-mi plesnesc de-atata suficienta. De ce atata sacrificiu? Pt ca mi-e dor sa iubesc un barbat de calitate.De ce sacrificiu? Pentru ca astfel voi savura mai intens placerea de-a te fi avut.Si nu stii tu , cate suflete-am zdrobit incercad sa fac ceva ce oricine-si doreste... Sa iubesc. Nimic nu ma opreste sa ma-nbat cu fericire. Rezerve am, nelimitate. Iar tu, esti combinatia letala pentru inimia unei femei sensibile. Eu sunt o sensibila. Recunosc si uneori sunt chiar mandra de asta. Daca te-as fi avut mai demult si dintr-o data ( si stii bine c-as fi putut sa te am), as fi murit . Pentru ca ai in tine o prea mare concentratie de barbat,madrie, raceala, sarcasm, psihologie , persuasiune, neoblete, ironie, caldura, inteligenta, prostie, viciu, cultura, perversitate, supunere, razvratire. Femeile din viata tau au gresit fatal, voind totul. Sau in bucati mari. Cand am descoperit combinatia aceasta, am inteles ca din tine trebuie sa musc doar cat sa pot trai decent. . Si n-as numi asta sacrificiu. O fac frumos si asta-nseamna arta. Am tot ce-mi trebuie pentru a desavarsi acesata lucrare. Am si putere, am si rabdare, am si rusine. Astept momentul in care sa te simt fara tine. In care sa inchid ochii si sa nu regret nimic. Nici iluzia, nici sacrificiul. Nici lacrimile, nici zambetele. Nici luptele pierdute, nici cele castigate. Nici vorbele, si cel mai important , nici tacerile Si-apoi sa te fac la loc... In forma pura. Sa fiu prima femeie care a atins o himera.

Un comentariu:

Whatafy spunea...

sunt deacord cu gandurile tale.voi ce ziceti?