anul cu cele mai spectaculoase rasturnari de situatie in timpul cel mai scurt cu putinta.
cele mai mieroase cuvinte mi-au lins urechile, dincolo de ele s-a ascuns fierea care a erupt pina la urma, ca mai apoi sa mi se ceara in diverse forme iertaciune, de parca as fi fost vreo sfinta canonizata pe sestache, ba chiar cineva s-a oferit sa-mi dea un calendar ca semn de ingropare a securii razboiului in care eu am fost marea absenta.
anul in care m-am descurcat de minune cu toate astea, ajungind la singurul echilibru pe care mi-l doream. si asta in ciuda anumitor mailuri de la vreo n persoane pe care mi-a fost sila sa le mai deschid. anul in care am aruncat mai mult decit am pastrat, anul in care am refuzat mai mult decit am acceptat, anul in care am spus un hotarit ajunge! si anul in care am obosit sa mai inteleg ce se afla in spatele anumitor mirsavii dind credit pina si mirsaviilor sa se intimple de dragul unor vechi prietenii. am renuntat si la ele. ca si la functiile de conducere care mi s-au propus, ca si la slujbele cu capul plecat.
anul in care a curs birfa pe messenger tot in absenta mea, ca orice birfa care se respecta si care schimba doar cursul unor sentimente efemere. ticalosii inca nu si-au spus ultimul cuvint. prostia femeilor a luat foc in aces sens, ele au numit-o rautate(sau un mic pacatzel) si s-au impaunat cu asta, ca si cum ar fi dat nastere cel putin unei perechi de gemeni. de fapt doar si-au pierdut timpul cu discutii inutile.
anul in care era sa mor daca nu ma agresam ca sa fac fata.
anul in care agresindu-ma pentru unii, am avut curajul sa ma imblinzesc pentru ceilalti. anul in care am ris si am plins in proportii egale. anul in care serotonina a scazut la 3, precum cotele apelor dunarii pe timp de iarna cumplita.
anul in care am vazut mai multe filme decit am citit carti, dar am citit destule carti. anul in care am calatorit mai mult decit imi programasem, anul in care "strugurii" s-au epuizat la doua luni jumate de la lansare, anul in care am descoperit oameni geniali, atit in modestie cit si in eruditie, astfel incit n-am fost nevoita sa-mi pun nici o masca de fata cu ei.
anul in care barbatii au jucat cel mai important, dar si cel mai minor rol. paradoxurile vietii. sau ale inimii.
anul cu cel mai linistit craciun. nu mi l-a stricat nici o petarda, nici un colind. n-am trimis nici un sms, iar multe din cele primite n-am stiut de la cine sint fiindca i-am "dilit" demult din lista.
anul in care am fost cu adevarat libera. si n-as schimba nici o amarita de secunda din el, mai ales ca exact acele secunde in care deznadejdea a fost mai adinca sint cele care au contat mai mult revelindu-mi exact lucrul la care tinjeam cel mai tare: inima asa zisilor prieteni ai mei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu