Aş vrea să strâng toate cioburile de gând la un loc, toate fragmentele de vise care mi s-au sfărâmat la picioare, să le decolorez, să le fărâmiţez şi mai mult, să le transform în papirus virtual, să fac din ele o carte…
Paradoxal, ştiu că n-ar fi nevoie, simt că începi să mă citeşti. Poate doar pentru că te las. Pentru că nu vreau să mi se aşeze praful pe pagini, pe aripi. Vreau doar să mă asigur că îmi răsfoieşti neliniştile cu blândeţe şi că nu sari peste capitolele esenţiale.
Partea cea mai frumoasă e ce scriem împreună, fără măcar să atingem hârtia. Nu e nevoie să-mi citeşti jurnalul, nu pentru că mi-ar teamă să mă cunoşti cu adevărat, ci pentru că îţi spun mai mult cu fiecare cuvant, mult mai mult decât ar putea zambetele acelea. zambete cu care uneori îmi place să mă joc. Cu un cuvant, în schimb, n-aş putea minţi niciodată.
ieri mi s-a părut ciudat, am simţit că mă înţelegi greşit, că nu mă înţelegi deloc. Şi că e doar vina mea. Dar, până la urmă, de ce mă încăpăţânez să te fac să mă vezi doar cum vreau eu?!
Felul în care descriu e light, cu mult mai blând decât au fost întâmplările în sine, dar asta nu înseamnă că am regrete sau nostalgii, ci doar că… încerc să netezesc asperităţile din poveştile mele.
Eu îţi vorbesc în germana, tu - în franceză, dar gândurile noastre îşi şoptesc pe aceeaşi limbă. De aceea mă revolt (împotriva mea mai mult!) când nu mă înţelegi. Apoi îmi întorc privirea spre mine, mă studiez, critic, recapitulez, desfiinţez idei, învăţ să merg cu capul sus. Nu vreau să fac din aroganţă o artă - dar ştii că aş reuşi dacă mi-aş propune!
Mă mulţumesc să arunc fraze pe hârtie şi interludii contradictorii în discuţiile noastre. Unii oameni se joacă cu focul, eu mă joc doar cu cuvintele… dar parcă ţi-am mai spus asta. Şi nu vreau să te plictisesc pe repeat. Poate n-ai timp să-mi citeşti poveştile, dar mi-ar plăcea.
oare cum de privirile caline am ajuns la saturatie?cum de am dat voie inimii mele ca dupa o ploaie de ganduri domoale sa ma parjoleasca asa?poate prea multa asteptare si neconcludenta intre noi m-a adus pana aici..
Te urasc pentru zambetele false si lacrimile stinse ce’ti topesc masca de ceara , cu care iti protejezi sufletul muribund ; te urasc pentru ironia ce te salveaza cand inima suspina si arterele tremura inghetate .. ascunzandu’se intr’un tipat mut , la fel de mult cum urasc acel ton grav si impunator , falsand convingeri pierdute’n fum catre un suflet mort .
Iti urasc privirea rece si sarcasmul - uneltele ce savarsesc zilnic crima zambetelor lor , imbratisandu’i in cuvinte reci.
.. caci iti urasc buna regie , excelenta prestatie si minunata dirijare a actorilor din filmul vietii tale . Ii conduci , manipulezi , le setezi inimile sa bata la ordinul tau , ramanand frustrata ce nu poate sa’si dirijeze viata .
Te urasc pe tine , omule , vesnicul rebel prins in lagarul sperantelor ascunse .. al zambetelor reduse .
Te urasc pentru ca destinul a lucrat pentru a se ne intalni intr-un moment de neliniste din viata mea ….. te urasc pentru ca m-ai cucerit cu blandetea, cu calmitatea si linistea care o transmiteai in jur, te urasc pentru ca ai stiut sa ma faci sa-mi orientez gandurile catre ce e interzis si m-ai facut sa-mi doresc mai mult de atat.
Te urasc pentru ca nu te-ai dat inapoi cand am visat sa te cunosc in profunzime, te urasc pentru ca m-ai facut sa vibrez in prezenta ta si ai stiut sa ma farmeci cu muzica naturii ce ne invaluia, cu privirea si zambetul carcotas, te urasc ca ai intrat in jocul meu si ai jucat mai bine ca mine
Te urasc ca mi-ai adus la viata trairi pe care le credeam de mult uitate si m-ai facut sa-mi pierd mintile in preajma ta, te urasc pentru toate gandurile si asteptarile in neliste, te urasc pentru fiecare tresarire la auzul telefonului si pentru fiecare mesaj nou, te urasc pentru fluturasii din stomac cand iti auzeam vocea.
Te urasc pentru clipele eterne daruite in pripas pline de necunoscut, te urasc pentru ca nu mi-am dorit nimic altceva sa simt , te urasc pentru toate acele sentimente care mi-au inundat sufletul si apoi mi l-au distrus, te urasc ca ai stiut sa fii un domn si sa ma tratezi ca o femeie adevarata, te urasc pentru tandretea si sarmul care m-au cucerit..
si mai ales TE IUBESC pt ca o unda de la tine imi da pur si simplu viata..
welcome,musafir in februarie
zuza...:P Voi nu ma stiti - nici nu v’ati dori . Eu stiu doar ca am trecut prin 21 de ierni geroase, intr’un oras la poalele muntelui prin care mi’am lasat amprenta bocancilor prafuiti . Am inotat in mii de vise , ramanand naufragiata in cosmaruri . Am imprastiat vorbe goale in traista lor , lovindu’ma de saculete pline de refuzuri reci , ranind siluete false cu zambete ironice . Nici nu mai stiu cand am spus pentru ultima data ‘Adio!’ , dar stiu ca am revenit mereu in acelasi loc , la aceeasi ora , cu acelasi zambet sa’mi vizitez mormantul de gheata . Stiu doar ca am murit demult , iar acum doar falsez intr’o piesa proasta , scriind scenarii ciudate despre un viitor trecut .. insa te-as ruga... Incearca sa vezi ceva mai departe de fizicul meu , mai departe de orice aparenta .. desi nu’ti garantez ca vei fii multumit de ce vei afla - eu n’as fi ! Promit ca nu’ti va lua mult , doar incearca ! uita-te prin mine ..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu