an universitar 2008-2009 FTB..

Ninge... Ninge peste toata zbaterea noastra, peste griji, peste lacrimi, peste taceri fara explicatie, peste plecari. Ninge... Sa ninga! Zapada va acoperi cu alb tot ce numai alb n-a fost! Sa traim iluzia ca e bine, ca o vom lua de la capat, ca de sub zapada ies flori si nu urme... m-am schimbat foarte mult. Enviromentul din jurul meu de asemenea. Am fost in ultimul an intr-o continua schimbare... Ce am realizat, ce am pierdut, ce am castigat eu intr-un an intreg? Sa ninga peste tot ce-a lasat anul asta neterminat si neuitat. Sa fie zapada pe fiecare umbra a unei frunze si pe fiecare fosta petala... Foarte bine! Se asterne alb peste frumuri de parca pasii nostri nu le-au calcat niciodata. Dupa zapada aceasta ne vom duce acolo ca si cum ar fi prima oara. Sa ninga peste tot ce n-a fost sa fie. E ca si cum ar ninge peste un foc mocnit care nici flacara n-are si nici cenusa nu-i. Zapada va sti sa stinga urma de jar pentru totdeauna. Cum stie sa inghete ultimul boboc al unui trandafir intarziat si imprudent. Sa ninga peste tot ce-a fost, dar n-a fost bine. Zapada cazuta peste nebine e ca mantuirea prin alb. Raul si zapada n-au nimic in comun. Zapada sa fie uitare... Sa ninga peste tot ce-a fost, dar n-a fost frumos. Zapada e frumoasa. Acoperim cu zambet de alb incruntari si indarjiri de urat... Sa ninga peste amintirea ta. A fost numai suferinta, cuvinte nespuse, lacrimi neplanse decat in interior, ca un rau care sapa sub munte... Sa ninga peste plecare. Sa ninga peste tacere. Sa ninga ca si cum ar fi definitiv... Sa ninga peste amintiri... Sînt zile în care aş scrie un singur cuvînt, repetat de cîte ori intră-n cele două pagini liniate: tristeţe. Ieri, după o audienţă în care solicitarea mea a fost expusa net (examen la Talpone), ieşita afară, în lumină, nu mai ştiam pe unde s-o apuc acasă. Şi cînd am ajuns, jos in curtea Itb-ului, am găsit : pustiu! Un an universitar.. 9 luni pline, ticsite de nori tomnatici, de frunze ratacite pe sub talpile fr Tritix gandul mi se perinda pe la fiecare banca de la cladirea 2 sala de curs a anului 1...priviri piezise.. un Alex impunator in cea de-a 3 banca pe dreapta perete( eu una chiar te astept inapoi morosane), un moldovean oaches cu laptopul sfaraind a revolutie ,un Ovi politicos cu maniere alese (demne de un sibian veritabil) .. Luaţi un motan şi aruncaţi-l în mijlocul unei străzi duduind de tramvaie şi maşini şi-n panica lui veţi realiza neliniştea oribilă pe care o trăiesc de o săptămînă prin viata pe care o rog ceva extrem de simplu: sa se mai opreasca.. miss that all,guys