Tie-Mie

Tie, nu pot spune decat ca imi pare rau. "Cu lacrimi se poate spala un pacat, asa ca ia seama si plange cinstit, pentru tot ce-ai urat sau tot ce-ai iubit, si inca, in suflet nu-ti este iertat." Tie, nu pot decat sa iti cer iertare pentru toate momentele de cumpana si de deznadejde. Iarta-ma pe mine, neghioaba, de tot ce omor fara stire si nu consider pacat. Iarta-ma suflete, cu multa rabdare si fii tu macar mai intelept decat maruntaiele care dicteaza in stanga si-n dreapta fara nici un resentiment. Sa nu fugi dincolo de mine scarbit de atata dimineata trecuta fara rost. Sa nu ma lasi niciodata numai pe mine cu toata deznadejdea. Si as mai vrea sa iti multumesc pentru poarta mare si scorojita careia i se spune "in drum", cu locul acela fara asfalt numit "batatura" in care cad merele din copaci si batranii le strang cocosati de pe jos, si le ingramadesc in poala pe care o tin cu grija cu mana lor tremuranda. Iti multumesc pentru tot, desi imi pare asa rau ca te-ai instrainat de mine si nu mai vrei sa scoti nici macar un deget afara, si nu te mai bucuri de mine, nici eu de tine. Macar eu, nu te mai tin minte. Si pentru toata mahnirea si amarul, tie, omule, iti cer sa ma ierti. Si cand de doua ori pe luna nu ai sa ma mai gasesti si poate o sa-ti para rau ca nu ma recunosti, iti spun sa te uiti mai bine, dincolo de perdeaua de jale si sa ma cauti atent in flori uscate si in furnici (sunt mai la indemana). Si pana data viitoare cand ai sa crezi ca-ti sunt straina sa ma citesti printre randuri si mai ales sa nu ma urasti, desi poate fi extrem de usor. A trecut prea multa zapada peste mine, suflete drag, am orbit de atata lumina si nu te mai vad, nici nu te mai recunosc desi, parca mirosul ala de mere cazute, parca, parca il stiu de undeva. Iar tu, ai spus "buna seara" si te-ai dus undeva " Unde nu e nimic, numai fum, numai zat", si te-ai facut mic, mic de tot, iar eu am ramas fara tine si nici macar nu am bagat de seama. Si, sa-ti mai spun ceva, nu mi-ai lipsit, pentru ca se poate trai si fara tine, desi, "nu e prea castigator".Iar peste toate acestea, te iert, pe tine inventar de pacate pagane, ascunse cu grija in cateva ambalaje de unica folosinta. Sa nu-ti fie teama, pana maine, inca, voi fi aici si niciunde, si nu ma mai duc acasa, pentru ca mi-am facut o cutie de chibrituri in sufletul tau in care ma bag si mi-e bine. Iar acum, la sfarsit, nu stiu sa-ti spun mai mult decat "Buna seara", dar nu oricum, ci asa cum spune Ea, de fiecare data altfel, si parca din ce in ce mai incet. "Buna seara din nou, buna seara adanc, Doamne dragi, domni stimati, eu am treaba, eu plec Si pe urma aici e un fum de ma-nec Nu-nteleg de ce parca...imi vine sa plang.." (Ca un fum de tigara, sufletul - Adrian Paunescu)